Scrisoare către Moş Crăciun şi Ajunul Crăciunului

Scrisoare către Moş Crăciun şi Ajunul Crăciunului

Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moş Crăciun este o tradiţie de Crăciun. Scrisorile de obicei conţin o listă de jucării pe care le doresc copii şi confirmarea faptului că au fost buni. Unii sociologi au constatat că fetele de obicei, scriu mai politicos şi mai mult decât băieţii, chiar dacă cererile lor nu sunt mai mari decât ale celorlaţi şi au tendinţa de a folosi expresii mai complexe. Fetele cer cel mai adesea şi cadouri pentru alte persoane. Satul lui Moş Crăciun din Finlanda a fost înfiinţat în 1985
şi din acel an au fost primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de ţări.Din România au fost trimise peste 33 000 de redactări spre această destinaţie.
În Statele Unite, copiii lasă în seara de Ajun prăjituri şi lapte pentru Moş Crăciun. În Olanda, acesta vine pe un cal alb şi pune cadourile în saboţi confecţionaţi din lemn, iar în Rusia el este însoţit de Albă-ca-Zăpada. În Suedia, darurile sunt puse într-un sac îngropat adânc în zăpadă, iar Moş Crăciun este un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, căruia ii place să mănânce orez cu lapte (o mâncare tradiţională). În Italia există obiceiul ca, înainte de Moş Crăciun, să vină Befana. Ea se deplasează pe mătură şi verifică dacă au fost cuminţi copiii, lăsându-le cadouri lângă brad. În Anglia, cei mici aruncă scrisorile pentru Mos Crăciun în sobă astfel încât dorinţele lor să iasă pe coş. În Islanda există 13 Moşi Crăciun, câte unul pentru fiecare zi a sărbătorilor de iarnă. În perioada 24 decembrie – 6 ianuarie, aceştia împart copiilor cuminţi cadouri, cei răi primind un cartof. În Elveţia, el aduce pomul de Crăciun în casele oamenilor, obicei ce datează din 1775.

Deşi ideea de Moş Crăciun provine din creştinism, personajul a devenit o reprezentare laică a Crăciunului. Acest fapt a fost contestat de un grup mic de fondatori ai religiei protestante care au respins materialismul sărbătorii rezultat din oferirea de cadouri. Această opoziţie datează din secolul XVI, fiind pornită de către grupurile protestante şi continuată de puritanii din Anglia secolului al XVII-lea şi de coloniştii americani care au interzis complet sărbătoarea. Deşi Crăciunul a devenit legal după 22 de ani, proteste au existat până la mijlocul anilor 1800. Pastorul Paul Nedergaard din Danemarca a stârnit controverse când l-a declarat pe Moş Crăciun „un goblin păgân” în 1958.
Confesiunea Martorii lui Iehova respinge sărbătoarea Crăciunului şi dezaprobă orice reprezentare a lui Moş Crăciun. Deşi Biserica Creştină din Roma consideră că Naşterea lui Isus nu a fost pe 25 decembrie, instituţia a hotărât s-o celebreze pe această dată deoarece coincidea cu Dies Natalis Invicti Solis (it: Ziua născutului şi necuceritului Soare (Saturn)), o sărbătoare păgână. Din acest motiv este criticat Crăciunul de către unii adepţii acestei religii.
În cartea sa, „Nicholas: The Epic Journey from Saint to Santa Claus”, Jeremy Seal scrie că Moş Crăciun a început să devină un simbol al comercialismului în anii 1800 când i s-au atribuit elemente ca sania, clopoţeii, renii, etc. Şi Carol Jean-Swanson, autoarea operei Mothering relevă aceleaşi idei, afirmând că Sfântul Nicolae oferea cadouri celor săraci, iar noul Moş Crăciun reprezintă mai mult o risipă ostentativă.
În Cehia, Austria şi Marea Britanie au luat amploare multe campanii anti-Moş Crăciun în anii 2000. Moş Crăciun a fost interzis pe 21 decembrie 2008 în Bosnia, motivul fiind acela că nu aparţine tradiţiei acestei ţări.Patriarhul Daniel al României a declarat că; „În această perioadă a Sărbătorii Naşterii Domnului auzim colinde multe şi frumoase despre Moş Crăciun, dar mai nou apare în societate şi un fel de Moş Crăciun secularizat şi comercial, simbol al consumismului şi al materialismului individualist. Totuşi, adevăratul înţeles al lui Moş Crăciun se află în iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin naşterea Fiului Său Celui veşnic, Mântuitorul lumii”, suveranul pontif criticând transformarea Crăciunului într-un alt prilej de cumpărături.
Termenul englezesc Santa Claus este anglicizarea lui Sinterklaas care înseamnă Sfântul Nicolae în limba olandeză. Se pare că termenul Santa Claus a apărut în SUA prin contactul imigranţilor olandezi cu alte populaţii americane. Olandezii cultivaţi sunt conştienţi că Sinterklaas e sărbătoarea neaoşă, iar Crăciunul este sărbătoare de import. Protestanţii conservatori din Olanda nu introduc brad în casă de Crăciun, fiind considerat obicei catolic de origine păgână.