Obiceiuri si datini de anul nou in Bucovina
De anul nou colindele sunt mai diferite decat cele de Craciun. Aici se integreaza cete care umbla cu uratul (plugusorul), capra, ursul, caiutii, etc si care sunt mai bogate in continut. In ajunul Anului Nou, copiii umbla cu uratul sau cu buhaiul, iar adultii cu plugul sau buhaiul mare, cum i se zice in Frasin. Copiii cei mici, in numar de unul sau doi, umbla cu uratul, avand acompaniament doar cate un clopotel, iar cei mai mai umbla cu buhaiul.
Descriere buhai
Buhaiul este un instrument de acompaniament care consta intr-o putina desfundata, legata la gura cu piele de vita, bine intinsa, prevazuta in mijloc cu un orificiu prin care trece o suvita de par din coada de cal, lunga de circa 40-50 cm. Prin tragerea parului cu mana umezita se obtine o vibratie a pielii care produce un sunet ce imita mugetul plăvanilor si cu care este acompaniat colindătorul in timp ce declamă urătura. Sunt nelipsiti clopoteii si uneori fluierul, precum si harapnicul ori biciul cu care se pocneste din cand in cand. Ceata copiilor ajunge pana la cinci sau chiar opt membri.
Cei mari umbla cu plugul tras de boi. Plugul este bogat impodobit. Boii sunt acoperiti cu lăicere, la jug au canaci divers colorati si năframe. Panglici, ciucuri, hârtii colorate, crengute de brad si clopotei completeaza recuzita plugului. Si la plugul celor maturi nu pot lipsi buhaiul, tălăngile şi biciul. Ceata uratorilor poate numara 15-20 barbati. Se umbla din casa in casa din belsug si fericire in noul an.
In majoritatea variantelor sale, plugusorul de tip clasic este un imn inchinat muncii datatoare de bunastare si impliniri. Datina plugusorului reprezinta un fapt istoric mitizat: opera imparatului Traian, care extinde la maxim agricultura in Dacia cucerita.
Jocul caprei ramane unul din
tre reprezentarile dramatice cu mare priza la localnici, detinand primul loc in raport cu celelalte reprezentari zoomorfe.
Ursul este cea de a doua reprezentatie dramatica de o vechime considerabila, indragita de localnici pentru valoarea sa spectaculoasa. Masca ursului este confectionata din blana de urs sau de oaie. Tiganul are fata innegrita de funingine, iar pe cap o palarie mare, cu boruri largi, si este imbracat saracacios. In timp ce bate ciurul intr-un mod specific, ii striga ursului o serie de strigaturi, cele mai multe dintre acestea avand un limbaj foarte colorat. Ursul, numit Martin sau Gavril, joaca tot timpul sprijinindu-se pe o bata.
Caiutii, in numar de patru, nu au o sceneta propriu-zisa, ci prezinta o suita de dansuri, jocul caiutilor fiind un joc de virtuziotate. Alaturi de caiuti se mai afla doi harapi, costumati in bluze rosii, cu coifuri pe cap, in maini cu buzdugane, un turc, un crai, care au turbane rotunde si inalte, o cucoana, un urator imbracat in costum national.
Descriere buhai
Buhaiul este un instrument de acompaniament care consta intr-o putina desfundata, legata la gura cu piele de vita, bine intinsa, prevazuta in mijloc cu un orificiu prin care trece o suvita de par din coada de cal, lunga de circa 40-50 cm. Prin tragerea parului cu mana umezita se obtine o vibratie a pielii care produce un sunet ce imita mugetul plăvanilor si cu care este acompaniat colindătorul in timp ce declamă urătura. Sunt nelipsiti clopoteii si uneori fluierul, precum si harapnicul ori biciul cu care se pocneste din cand in cand. Ceata copiilor ajunge pana la cinci sau chiar opt membri.
Cei mari umbla cu plugul tras de boi. Plugul este bogat impodobit. Boii sunt acoperiti cu lăicere, la jug au canaci divers colorati si năframe. Panglici, ciucuri, hârtii colorate, crengute de brad si clopotei completeaza recuzita plugului. Si la plugul celor maturi nu pot lipsi buhaiul, tălăngile şi biciul. Ceata uratorilor poate numara 15-20 barbati. Se umbla din casa in casa din belsug si fericire in noul an.
In majoritatea variantelor sale, plugusorul de tip clasic este un imn inchinat muncii datatoare de bunastare si impliniri. Datina plugusorului reprezinta un fapt istoric mitizat: opera imparatului Traian, care extinde la maxim agricultura in Dacia cucerita.
Jocul caprei ramane unul din
tre reprezentarile dramatice cu mare priza la localnici, detinand primul loc in raport cu celelalte reprezentari zoomorfe.Ursul este cea de a doua reprezentatie dramatica de o vechime considerabila, indragita de localnici pentru valoarea sa spectaculoasa. Masca ursului este confectionata din blana de urs sau de oaie. Tiganul are fata innegrita de funingine, iar pe cap o palarie mare, cu boruri largi, si este imbracat saracacios. In timp ce bate ciurul intr-un mod specific, ii striga ursului o serie de strigaturi, cele mai multe dintre acestea avand un limbaj foarte colorat. Ursul, numit Martin sau Gavril, joaca tot timpul sprijinindu-se pe o bata.
Caiutii, in numar de patru, nu au o sceneta propriu-zisa, ci prezinta o suita de dansuri, jocul caiutilor fiind un joc de virtuziotate. Alaturi de caiuti se mai afla doi harapi, costumati in bluze rosii, cu coifuri pe cap, in maini cu buzdugane, un turc, un crai, care au turbane rotunde si inalte, o cucoana, un urator imbracat in costum national.
Mesaje de Craciun pentru cei dragi
1. Un Craciun fericit si pentru anul care vine:
o primavara inflorita
o vara insorita
o toamna colorata
o iarna f distrata
2. Fie ca sarbatorile de iarna sa va aduca bucuria Craciunului prin speranta, spiritul Craciunului prin pace, emotia Craciunului prin dragoste.
3. Stralucirea stelei de Craciun sa va lumineze inimile, iar in sufletele voastre sa se oglindeasca calda lumina a lumanariilor.
4. Tata bun ,mama iubita
azi e ziua potrivita
sa va spun ce va doresc
sa v-arat cat va iubesc
va doresc intai de toate
un an nou cu sanatate
voie buna trai usor
bucurie si mult spor
iar din a dumneavoastra casa
binele sa nu mai iasa!
5. De Sfintele sarbatori ale Nasterii Mantuitorului si la cumpana dintre ani, va urez din toata inima Ani multi si fericiti, multa sanatate, credinta si speranta, belsug, noroc si numai impliniri in Noul An, alaturi de cei dragi. Sarbatori fericite! La Multi Ani!
6. Tot o urare pentru prieteni apropiati :
Noroc mult si sanatate
Mult belsug si bunatate
Noul An sa va aduca
Toate astea fara munca!
7. Fie ca aroma de brad, portocala, colindele de Craciun, cozonacul cald si mirosul de iarna sa va umple inimile de bucurie si sufletele de liniste. Craciun fericit!
8. Sarbatorile de iarna sunt magice. Ele leaga realitatea de basm. Va dorim sa aveti un Craciun fericit si un an nou ca in povesti! La multi ani!
9. In Sfanta noapte de Craciun, atunci cand va veti aduna cu totii in jurul mesei mari, imbelsugate, Bunul Iisus sa va strecoare in suflet caldura, iubirea si puterea de a trece peste tot ce este rau in lumea asta. Fie ca in putinele zile ce au mai ramas din an sa puteti umple cu bucurie sufletele semenilor vostri.
10. Sa ne amintim ca fiecare atingere a unui fulg de nea nevinovat care cade si ni se topeste pe ploape ori pe frunte,ca fiecare atingere a gerului necrutator al iernii,ca fiecare 24 a lui decembrie si fiecare brad impodobit afara sau in case, ca fiecare declaratie ce vine din suflet ...nu-i nimic altceva decat Spiritul Craciunului, care trebuie sa ne inunde sufletele oriunde si cu oricine am fi!
11. Ninge si cumpana anilor se va rostogoli magic in scurt timp, de la un an la altul, moment in care iti asterni visele pe capul de pod al sperantelor. Iti urez sa ai sarbatorile frumoase si luminoase, pline de caldura si implinire!
12. Fie ca un fulg de nea razlet si vesel sa bata-n usa casei tale si sa-ti aduca bucurii si lumina in seara sfanta de Craciun.
13. Craciunul e credinta, Craciunul e speranta, Craciunul e puterea de a darui si de a primi dragoste!
Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!
14. Magia Craciunului si a Sarbatorilor de Iarna se aseaza incet, incet peste gandurile noastre si nu mai avem loc decat pentru Bucurie, Speranta si Iubire. Sa nu uitam ca Isus s-a nascut... oare si in inima ta?
15. Fie ca Minunatul Spirit al Sarbatorilor de iarna sa te insoteasca mereu, sa te protejeze, sa te vegheze si sa te lumineze. Craciun Fericit si un An Nou minunat, plin de Lumina si Iubire!
16. Acum cand gerul iernii ne ingheata trupurile, sa lasam Sarbatoarea Craciunului sa ne incalzeasca sufletele, sa lasam Raza Dumnezeiasaca sa ne lumineze gandurile, sa lasam mirosul bradului sa ne purifice simturile si sa ne transformam inimile in torte arzatoare ale bucuriei!
17. Sa ai parte de tot ce iti doresti in noaptea de Craciun si fie ca raza sa te lumineze si sa te aduca aproape de mine.
Sa nu uiti niciodata de mine si sa stii sa imparti fericirea cu cei din jur. SARBATORI FERICITE!
18. Se zvoneste ca pe seara,cineva o sa apara,pe furis pe la balcon, pe fereastra sau pe horn , vine vine MOS CRACIUN sa-ti aduca un an mai bun!
19. Colind curat, brad minunat, Mos bogat, Craciun luminat, pahar inchinat, sanatate, gand implinit! Ne-am intalnit cu Mosu' si i-am dat sa va aduca ceva de Sarbatori... Cum ce? In suflet pace, in inima iubire, in casa belsug, in timp sanatate, in viata fericire!
20. Varsa Doamne har si bine, bogatie de la Tine, peste casa peste masa, peste oamenii din casa, sa le faci viata frumoasa!! Sa ai un CRACIUN FERICIT alaturi de cel iubit!
o primavara inflorita
o vara insorita
o toamna colorata
o iarna f distrata
2. Fie ca sarbatorile de iarna sa va aduca bucuria Craciunului prin speranta, spiritul Craciunului prin pace, emotia Craciunului prin dragoste.
3. Stralucirea stelei de Craciun sa va lumineze inimile, iar in sufletele voastre sa se oglindeasca calda lumina a lumanariilor.
4. Tata bun ,mama iubita
azi e ziua potrivita
sa va spun ce va doresc
sa v-arat cat va iubesc
va doresc intai de toate
un an nou cu sanatate
voie buna trai usor
bucurie si mult spor
iar din a dumneavoastra casa
binele sa nu mai iasa!
5. De Sfintele sarbatori ale Nasterii Mantuitorului si la cumpana dintre ani, va urez din toata inima Ani multi si fericiti, multa sanatate, credinta si speranta, belsug, noroc si numai impliniri in Noul An, alaturi de cei dragi. Sarbatori fericite! La Multi Ani!
6. Tot o urare pentru prieteni apropiati :
Noroc mult si sanatate
Mult belsug si bunatate
Noul An sa va aduca
Toate astea fara munca!
7. Fie ca aroma de brad, portocala, colindele de Craciun, cozonacul cald si mirosul de iarna sa va umple inimile de bucurie si sufletele de liniste. Craciun fericit!
8. Sarbatorile de iarna sunt magice. Ele leaga realitatea de basm. Va dorim sa aveti un Craciun fericit si un an nou ca in povesti! La multi ani!
9. In Sfanta noapte de Craciun, atunci cand va veti aduna cu totii in jurul mesei mari, imbelsugate, Bunul Iisus sa va strecoare in suflet caldura, iubirea si puterea de a trece peste tot ce este rau in lumea asta. Fie ca in putinele zile ce au mai ramas din an sa puteti umple cu bucurie sufletele semenilor vostri.
10. Sa ne amintim ca fiecare atingere a unui fulg de nea nevinovat care cade si ni se topeste pe ploape ori pe frunte,ca fiecare atingere a gerului necrutator al iernii,ca fiecare 24 a lui decembrie si fiecare brad impodobit afara sau in case, ca fiecare declaratie ce vine din suflet ...nu-i nimic altceva decat Spiritul Craciunului, care trebuie sa ne inunde sufletele oriunde si cu oricine am fi!
11. Ninge si cumpana anilor se va rostogoli magic in scurt timp, de la un an la altul, moment in care iti asterni visele pe capul de pod al sperantelor. Iti urez sa ai sarbatorile frumoase si luminoase, pline de caldura si implinire!
12. Fie ca un fulg de nea razlet si vesel sa bata-n usa casei tale si sa-ti aduca bucurii si lumina in seara sfanta de Craciun.
13. Craciunul e credinta, Craciunul e speranta, Craciunul e puterea de a darui si de a primi dragoste!
Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!
14. Magia Craciunului si a Sarbatorilor de Iarna se aseaza incet, incet peste gandurile noastre si nu mai avem loc decat pentru Bucurie, Speranta si Iubire. Sa nu uitam ca Isus s-a nascut... oare si in inima ta?
15. Fie ca Minunatul Spirit al Sarbatorilor de iarna sa te insoteasca mereu, sa te protejeze, sa te vegheze si sa te lumineze. Craciun Fericit si un An Nou minunat, plin de Lumina si Iubire!
16. Acum cand gerul iernii ne ingheata trupurile, sa lasam Sarbatoarea Craciunului sa ne incalzeasca sufletele, sa lasam Raza Dumnezeiasaca sa ne lumineze gandurile, sa lasam mirosul bradului sa ne purifice simturile si sa ne transformam inimile in torte arzatoare ale bucuriei!
17. Sa ai parte de tot ce iti doresti in noaptea de Craciun si fie ca raza sa te lumineze si sa te aduca aproape de mine.
Sa nu uiti niciodata de mine si sa stii sa imparti fericirea cu cei din jur. SARBATORI FERICITE!
18. Se zvoneste ca pe seara,cineva o sa apara,pe furis pe la balcon, pe fereastra sau pe horn , vine vine MOS CRACIUN sa-ti aduca un an mai bun!
19. Colind curat, brad minunat, Mos bogat, Craciun luminat, pahar inchinat, sanatate, gand implinit! Ne-am intalnit cu Mosu' si i-am dat sa va aduca ceva de Sarbatori... Cum ce? In suflet pace, in inima iubire, in casa belsug, in timp sanatate, in viata fericire!
20. Varsa Doamne har si bine, bogatie de la Tine, peste casa peste masa, peste oamenii din casa, sa le faci viata frumoasa!! Sa ai un CRACIUN FERICIT alaturi de cel iubit!
Craciun fericit alaturi de cei iubiti!
Craciunul e cea mai mare sărbătoare a anului. Crăciunul are atât o semnificaţie puternică religioasă cât şi una tradiţională. Are un anumit simt, care de obicei nu se simte în orice alt moment al anului. Se creează în noi, un sentiment de bunătate şi de preocupare pentru oameni. Ca nici într-un alt moment al anului suntem mai generoşi şi mai darnici. Se creează un sentiment de familie cu toţi oamenii nevoiaşi. Toată lumea vine acasă de Crăciun. Este cu adevarat un timp, dar care vine o dată pe an. Crăciunul este sărbătorit în cele mai multe ţări din întreaga lume!
Si astfel, vă invităm să vă plimbati alături de noi în sărbătoarea de magie, mirare şi spiritul din acest sezon de vacanţă.
Vă dorim un paşnic şi prosper sezon de Crăciun şi un An Nou prosper!
Am fost bun în acest an şi ştim că tu ai fost prea! Deci, sperăm că sacul lui Moş Crăciun este umplut cu bunătăţi pentru noi toţi.
Si astfel, vă invităm să vă plimbati alături de noi în sărbătoarea de magie, mirare şi spiritul din acest sezon de vacanţă.
Vă dorim un paşnic şi prosper sezon de Crăciun şi un An Nou prosper!
Am fost bun în acest an şi ştim că tu ai fost prea! Deci, sperăm că sacul lui Moş Crăciun este umplut cu bunătăţi pentru noi toţi.
Alba ca Zapada si cei 7 pitici
ALBA CA ZAPADA
Poveste din colectia fratilor Grimm
A fost odata o imparateasa si intr-o iarna, pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului, in fulgi mari si pufosi, craiasa statea intr-un jilt, si cosea langa o fereastra cu pervazul negru, de abanos. Si cum cosea ea asa, aruncandu-si din cand in cand privirea la ninsoarea ce
se cernea de sus, se intampla sa se intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada. Rosul sangelui arata asa de frumos pe albul zapezii, ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada, rosu ca sangele meu si cu parul negru ca abanosul !"
Trecu timpul, dar nu prea multisor, si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada, rosie ca sangele si cu parul negru ca abanosul. Si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada... Dupa ce o aduse pe lume, imparateasa muri.
Cum trecu anul, imparatul isi lua alta sotie. Femeia asta era cadra de frumoasa, dar nespus de trufasa si mandra, si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumuseste. Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa, nu uita sa o intrebe:
- Oglinjoara din perete, oglinjoara,
Cine e cea mai frumoasa din tara ?
Si oglinda ii raspundea:
- Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara!
Imparateasa zambea fericita, fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul.
Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trecea tot mai frumoasa; si cand implini sapte ani, era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei.
Si intr-o buna zi, cand imparateasa intreba oglinda:
- Oglinjoara din perete, oglinjoara,
Cine e cea mai frumoasa din tara ?
Oglinda ii raspunse:
- Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa,
Dar Alba-ca-Zapada e mult, mult mai frumoasa !
La auzul acestor vorbe, imparateasa se inspaimanta grozav si, de pizma si ciuda, odata se ingalbeni si se-nverzi, de ziceai ca-i moartea. Din clipa aceea, de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plezneste fierea de ciuda; si azi asa, maine asa, pana ce incepu sa o ureasca de moarte. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc, ca imparateasa nu-si mai gasea pacea nici ziua, nici noaptea. In cele din urma, chema un vanator si-i porunci:
- Ia fata asta si du-o in adancul padurii, ca nu rabd sa o mai vad in fata ochilor ! Omoar-o, si drept marturie ca mi-ai implinit porunca, sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii !
Vanatorul nu iesea din vorbele imparatesei si se afunda cu Alba-ca-Zapada in padure; dar cand scoase jungherul de la brau si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata, sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage:
- Vanatorule draga, cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si nu am sa ma mai intoprc niciodata acasa!
Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atat de frumoasa, vanatorului i se facu mila de ea si-i spuse:
- Daca-i asa, fugi de te ascunde, fetita draga, unde nu calca picior de om ! Iar in sinea lui gandea: "Biata de tine, pana la urma tot au sa te sfasie fiarele salbatice !..."
Totusi, parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuiese sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret, il injunghi si, scotandu-i plamanii si ficatii, le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta.
Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata, cu sare si cu tot felul de mirodenii, si atat de neagra era la suflet ca nu se dadu in laturi sa le manance, incredintata fiind ca mananca plamanii si ficatii fetitei.
Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea nesfarsita, si era atat de infricosata, ca privea la multimea frunzelor de pe copaci, ca si cand de acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie - si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea... Intr-un sfarsit, incepu sa alerge, si gonea intr-una peste bolovani colturosi si printre maracini, iar fiarele salbatice, treceu in goana pe dinaintea ei, dar nu-i faceau nici un rau. Alerga ea asa, cat o mai tinura picioarele, si-n geana amurgului dadu cu ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca.
In casuta, toate lucrurile erau mititele, dar atat de gingase si sclipind de curatenie, ca ti-era mai mare dragul sa le privesti. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau randuite sapte talere mici, si langa fiecare taler se afla cate o lingurita, o furculita, un cutitas si-o cupa cat un degetar.
Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua.
Cum era tare flamanda si insetata, Alba-ca-Zapada ciuguli cate un pic din fiecare taler, ciupi dintr-o faramita de paine si sorbi din fiecare cupa cate o inghititura de vin, fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. Si fiindca se simtea grozav de obosita, dadu sa se culce intr-un patut, dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung, altul prea scurt, si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei. Fata se culca in el si adormi.
Cand se intuneca de-a binelea, sosira si stapanii casutei. Erau cei sapte pitici, care sfredeleau muntii, scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale. Ei aprinsera cele sapte lumanarele si, de indata ce se facu lumina in casuta, isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot, fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor, asa cum le lasasera la plecare. Si atunci primul pitic zise:
- Cine a stat pe scaunelul meu ?
Al doilea urma:
- Cine a mancat din talerul meu ?
Al treilea:
- Cine a muscat din painisoara mea ?
Al patrulea:
- Cine a luat din legumele mele ?
Al cincelea:
- Cine a umblat cu furculita mea ?
Al saselea:
- Cine a taiat cu cutitul meu ?
Al saptelea intreba si el:
- Cine a baut din cupa mea ?
Primul pitic cata in jur mai cu luare-aminte, si pe data vazu o mica adancitura in patucul lui.
- Cine s-a culcat in patutul meu ?! se minuna el.
Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige, care mai de care:
- Si-n patutul meu a stat cineva !
Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau, dete cu ochii de Alba-ca-Zapada care dormea in el adancita in somn. Ii chema pe ceilalti, si cu totii venira in graba, scotand strigate de uimire.
Apoi indreptara catre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte lumanarele si ramasera s-o priveasca.
- Doamne, Dumnezeule - apucara ei sa strige - tare frumoasa mai e copila asta !
Si atat de bucurosi erau, ca nu se indurara sa o trezeasca, ci o lasara sa doarma mai departe in patut. Iar cel dea-al saptelea pitic dormi cate un ceas in patul fiecaruia, si asa trecu noaptea.
Cand se lumina de ziua, Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si, vazindu-i pe cei sapte pitici se sperie rau. Dar ei se aratara prietenosi si incepura sa o intrebe cu blandete:
- Cum te cheama, fetito ?
- Alba-ca-Zapada - raspunse ea.
- Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra ? o mai intrebara ei. Atunci, Alba-ca-Zapada le povesti de-a fir-a-par totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare, dar vanatorul se indurase de ea si-i lasase viata, si cum gonise toata ziulica prin padure, pana ce daduse peste casuta lor.
Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei, piticii ii zisera:
- Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra, sa gatesti si sa faci patucurile, sa cosi, sa speli, sa impletesti si sa tii totul in buna randuiala si curatenie, apoi poti ramane la noi si n-o sa duci lipsa de nimic.
- Da, primesc cu draga inima ! raspunse Alba-ca-Zapada, si de atunci ramase la ei.
Ea ingrijea acum de toate treburile casei, si-n fiecare dimineata, piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale, si cand se intorceau seara acasa, gaseau mancarea gata, aburind pe cuptor. Peste zi, fataramanea singura singurica si, din aceasta pricina, piticii
cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca:
- Pazeste-te de mastera, ca n-o sa-i fie greu de fel sa afle ca esti la noi ! Si cine stie ce pune iar la cale ! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa !
Iar imparateasa, fiind incredintata ca mancase plamanii si ficatii fiicei ei vitrege, se credea iarasi cea mai frumoasa de pe lume. Si intr-o zi, apropiindu-se de oglinda, o intreba:
- Oglinjoara din perete, oglinjoara,
Cine e cea mai frumoasa din tara ?
Atunci oglinda ii raspunse:
- Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa,
Dar acolo, ascunsa-n munti,
Sta Alba-ca-Zapada, la cei pitici carunti,
Si-i mult, mult mai frumoasa ! ....
Imparateasa se sperie din cale-afara, fiindca stia prea bine ca oglinda nu o minte. Si-si dadu pe data seama ca vanatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata.
Incepu atunci sa se framante si sa chibzuiasca in ce chip ar putea sa o piarda din nou, caci atata timp cat nu era cea mai frumoasa din toata imparatia, pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste. In cele din urma, nascociceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca
o batrana negutatoare, ca nimeni nu ar mai fi putut sa o recunoasca. Schimbata astfel la infatisare, o porni catre cei sapte munti si, intr-un sfarsit, se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici. Batu la usa si striga din toata puterea:
- De vanzare marfa frumoasa, de vanzare !
Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba:
-Buna ziua, tusica draga, da' ce ai matale de vanzare ?
- Marfa buna si frumoasa ! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa. Cingatori de toate culorile.
Si vicleana scoase una, impletita din matase pestrita.
"Se vede cat de colo ca-i o femeie de treaba - gandi fata - asa ca n-am de ce sa nu o las inauntru ! Ca doar n-o fi foc ! ...
Trase zvorul si o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa.
- Vai ce pocit ti-ai pus-o, fetito ! Ia apropie-te, sa te gatesc eu cu ea, asa cum se cuvine ! o imbie cu blandete femeia. Alba-ca-Zapada, n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea, Dar babusca, o incinse repede cu ea si-o stranse atat de tare, ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta.
- Ei, de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa ! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa.
Nu mai trecu mult si, spre seara, venira acasa si cei sapte pitici. Si cum se mai speriara, bietii de ei, cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacand la pamant, fara simtire, de parca ar fi fost moarta. ! O ridicara de jos si, vazand cat de strans ii era mijlocul, taiara in doua cingatoarea. Fata prinse a rasufla iar, si incetul cu icetul, isi reveni in simtiri. Le povesti ea piticilor toate cele ce s-au intamplat, si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte:
- Negutatoarea ceea nu era alta decat haina de imparateasa. Fere
ste-te, barem, de-acu'incolo, fata draga, si nu mai lasa pe nimeni sa intrecand nu suntem noi acasa !Si tare multa dreptate aveau, ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba:
- Oglinjoara din perete, oglinjoara,
Cine e cea mai frumoasa din tara ?
Iar oglinda pe data ii raspunse:
- Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa,
Dar acolo, ascunsa-n munti,
Sta Alba-ca-Zapada, la cei pitici carunti,
Si-i mult, mult mai frumoasa ! ....
Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot sangele-n cap, ca un vartej, da cata spaima si manie clocotea in ea. Va sa zica, tot nu scapase de Alba-ca-Zapada, tot vie era netrebnica asta !...
"Ei bine, da data asta m-oi stradui sa nascocesc ceva fara de gres, ca sa-ti vin de-a binelea de hac !" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni, haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit. Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrane garbovite de ani. Si iarasi o porni peste cei sapte munti, la cei sapte pitici carunti.
Ajungand ea la casuta lor, ciocani in usa si striga:
- Marfa buna de vanzare, marfa buna !
Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse:
- Vezi-ti de drum, femeie, ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru !
-Da'de privit, cred ca ai voie sa privesti, nu-i asa ?...
Si scotand pieptenele cel otravit, il tot plimba pe sub ochii fatei. Atat de mult ii placu pieptenul, ca Alba-ca-Zapada se lasa amagita si deschise usa. Dupa ce se invoira la pret, batrana o momi cu cele mai dulci vorbe:
- Ia vino incoa' la baba, sa te pieptene, ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea !...
Biata Alba-ca-Zapada nu se gandi la nimic rau si se lasa pieptanata. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par, ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele, aratandu-si puterea ucigatoare, si biata copila,cazu jos, fara viata.
- Acu' s-a sfarsit cu tine, frumoasa frumoaselor !...ranji la ea femeia cea haina, si-n timp ce se grabea sa se indeparteze de acele locuri, sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca.
Dar spre norocul fetei, inserarea cobora curand si cei sapte pitici sosira acasa. De indata ce o vazura pe Alba-ca-Zapada zacand fara viata, banuira ca mastera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si, cercetand copila cu grija, dadura peste pieptenele cel otravit. Cum i-l smulsera din par, Alba-ca-Zapada isi veni in fire, ca si cand ar fi dormit doar nitelus, si prinse a le povesti cele intamplate. Dimineata, piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu deschida usa nimanui, fie ce-o fi, si apoi se dusera la treburile lor.
In acest timp, imparateasa ajunse la palatul ei si,asezandu-se in fata oglinzii, se grabi s-o intrebe:
- Oglinjoara din perete, oglinjoara,
Cine e cea mai frumoasa din tara ?
Si oglinda ii raspunse ca si altadata:
- Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa,
Dar acolo, ascunsa-n munti,
Sta Alba-ca-Zapada, la cei pitici carunti,
Si-i mult, mult mai frumoasa ! ....
Auzind-i spusele, imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie. "Netrebnica asta trebuie sa moara, chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii
mele !"
Se strecura apoi intr-o odaita dosnica, in care nucalca picior de om, si amsteca de ici, amesteca de colo, pana ce plamadi un mar otravit. La infatisare, marul era nespus de frumos: alb ca spuma, pe o parte si rumen pa alta, ca oricine l-ar fi vazut, i se trezea numaidecat pofta sa-l manance. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el, zile multe nu ar mai avea si cadea mort pe loc. Dupa ce sfarsi de mestesugit marul, imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca. Si schimbata astfel, trecu peste cei sapte munti, grabindu-se sa ajunga la cascioara celor sapte pitici. Aici batu la usa, dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse:
- Nu pot lasa pe nimeni sa intre, ca nu-mi dau voie piticii !
- Alta paguba sa n-am ! raspunse taranca. Slava Domnului, gasesc eu musterii pentru merele mele ! Da' pana una-alta, hai de ia si tu unul, ca nu-i pe bani !...
- Nici nu ma gandesc sa-l iau - raspunse Alba-ca-Zapada - n-am voie sa primesc nimic.
- Ce, te temi sa nu mori cumva otravita ?... strecura ea, cu viclenie, intrebarea. Fii pe pace copilito !... Iaca, tai marul in doua: bucata asta rumena mananc-o tu, iar pe cealalta oi manca-o eu.
Dar vezi ca marul era cu mestesug facut, ca numai partea cea rumena era otravita.
Alba-ca-Zapada ravnea de nu mai putea sa guste o data din mar, si, cand o vazu pe taranca muscand din el, nu mai putu rabda si, intinzand mana pe fereastra, lua jumatatea cea inveninata. Dar nu apuca sa inghita decat o imbucatura, ca si cazu jos, fara suflare. Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si, beata de bucurie, striga printre hohote de ras:
- Alba-ca-Zapada, rosie ca sangele si neagra ca abanosul, de-acu', piticii n-or mai putea sa te invie !...
Pleca de acolo cat putu de repede si cand ajunse la palat, intreba iar oglinda:
- Oglinjoara din perete, oglinjoara,
Cine e cea mai frumoasa din tara ?
Si deodata auzi vorbele dupa care tanjise atat:
- Maria ta este cea mai frumoasa din intreaga tara !
Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa, pe cat poate fi linistita o inima pizmasa...
In faptul serii, cand piticii se intoarsera acasa, o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand pe jos, fara pic de suflare.
Era moarta ca toti mortii. O ridicara, cautand sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat, ii desfacura cingatoarea, o pieptanara, o spalara cu apa si cu vin, dar totul fu zadarnic. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase ! ...
Atunci, o asezara pe o nasalie si, strangandu-se toti sapte in jurul ei, plansera amar si-o jelira trei zile incheiate. Vrura dupa aceea s-o ingroape, dar fata arata atat de frumoasa, de parca s-ar fi aflat doar in somn, si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna, asa ca
piticii nu se indurara sa o coboare in pamant.
- Nu, in adancul cel negru al pamantului nu o putem cobora ! Ar fi mare pacat !... graira care mai de care si, asternandu-se pe munca, ii facura un sicriu de clestar, ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea.
O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur, precum si ca a fost fiica de imparat. Apoi urcara sicriul pe un varf de munte, de-l asezara acolo, si de fiecare data, ramanea cate unul de veghe. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca; mai intai se
arata o buha, apoi un corb, si-n urma acestora o hulubita. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa, multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete.
Parea ca-i vie si doarme, ca era tot asa de alba ca zapada, de rosie ca sangele si cuparul negru ca abanosul.
Si s-a intamplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceeasi, dand peste casuta piticilor, sa le ceara gazduire peste noapte.
A doua zi, cand o porni la drum, vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada, si citi cu nesat ce scria deasupra, cu slove de aur. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela, incepu a-i ruga pe pitici:
- Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima !
Dar piticii ii raspunsera:
- Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume.
Daca vazu asa, feciorul de imparat ii ruga si cu mai multa staruinta si ardoare:
- Atunci indurati-va si mi-l daruiti, ca de cand i-am zarit chipul, nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-ca-Zapada. Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e mie cea mai scumpa pe lume !
Auzindu-l cu cat foc vorbea, inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia sicriul pe umeri si sa-l urmeze. Si cum mergeau ei asa, se intampla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si, din pricina
zdruncinaturii, bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca-Zapada ii sari afara din gatlej. O clipita, doar atat sa fi trecut, si domnita deschise ochii, ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. Si era din nou vie, de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn.
- Vai, Doamne, unde ma aflu ? striga ea nedumerita.
Cu ochii razand de bucurie, feciorul de imparat se apropie de dansa si-i spuse:
- Cu mine esti, cu mine !...
Si-i povesti toate cate s-au intamplat. Iar la sfarsit, adaugase:
- Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta, si de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu, bine-ar fi, ca ard de dorinta sa-mi fii sotie.
Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna, ca si ei ii cazuse drag...
Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea, cu mare alai si voiosie.
La nunta o poftira si pe masterea cea haina, ca de, tot o socoteau un fel de ruda... Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret, s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o:
- Oglinjoara din perete, oglinjoara,
Cine e cea mai frumoasa din tara ?
Si oglinda pe data i-a raspuns:
- Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa,
Dar tanara domnita e mult, mult mai frumoasa !...
Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti, si deodata simti ca i se face frica, dar o frica atat de ingrozitoare, ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce. La inceput se codi sa mearga la nunta, dar cum nu-si gasea o clipa de liniste, gandi ca trebuie neaparat s-o vada pe tanara imparateasa.
Si de cum pasi in sala tronului, dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si, recunoscand-o, inlemni de spaima si ramase teapana ca o momaie.
Spaima puse stapanire pe toata faptura ei; din pricina asta, imparateasa se uratea vazand cu ochii. Si atat de pocita se facu, ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in oglinda.
Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana, pana se pierdu in adancul padurii salbatice, ca sa-si ascunda acolo uratenia. Si de atunci, nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei.
Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire, impreuna cu tanarul imparat, si daca n-or fi murit, cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre...
Sfarsit.
Sus la poarta Raiului - versuri colinde
Sus la poarta Raiului (versuri)
Sus, la poarta Raiului
Poarta Raiului
Paşte turma Tatălui
Turma Tatălui.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Dar la poartă cine stă,
Oare cine stă ?
Stă chiar Maica Precistă,
Maica Precistă.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Lângă ea, un legănel,
Da, un legănel,
Cu un copilaş în el,
Copilaş în el.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Copilaşul când plângea,
Puiul când plângea,
Maica Sfântă-l legăna,
Maica-l legăna.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Sus, la poarta Raiului
Poarta Raiului
Paşte turma Tatălui
Turma Tatălui.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Dar la poartă cine stă,
Oare cine stă ?
Stă chiar Maica Precistă,
Maica Precistă.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Lângă ea, un legănel,
Da, un legănel,
Cu un copilaş în el,
Copilaş în el.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Copilaşul când plângea,
Puiul când plângea,
Maica Sfântă-l legăna,
Maica-l legăna.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Astăzi s-a născut Hristos
Astăzi s-a născut Hristos (Versuri)
Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Lăudaţi şi cântaţi,
Şi vă bucuraţi!
Mititel înfăşăţel,
În scutec de bumbăcel
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Vântul bate, nu-l răzbate,
Neaua ninge, nu-l atinge
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Lăudaţi şi cântaţi,
Şi vă bucuraţi!
Mititel înfăşăţel,
În scutec de bumbăcel
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Vântul bate, nu-l răzbate,
Neaua ninge, nu-l atinge
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Obiceiuri si vorbe din popor de Craciun
Vorbe şi datini din popor de Crăciun:
- e bine ca pe masa de Crăciun să pui crenguţe de vasc, căci aduc noroc.
- aduce ghinion să porţi pantofi noi de Crăciun.
- un cer senin de Crăciun anunţă un an roditor.
- dacă bate vantul de , anunţă ghinion.
- nu e bine ca intre Craciun si Anul Nou sa se tricoteze, sa se coase, sa se spele rufele.
- acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vesel.
- dorinta pusa la miezul noptii de Revelion are toate sansele sa se implineasca.
- aduce ghinion daca agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa.
- aduce ghinion sa intorci fila de calendar inainte ca ziua sau luna sa se incheie.
- aduce ghinion sa intri in noul an fara nici un ban in buzunar, e bine sa aveti bani (mai ales noi) in fiecare portofel.
- e bine sa nu va gaseasca anul nou cu datorii, altfel veti avea datorii tot anul.
- primul om care va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
- prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Daca prima persoana care va intra in casa e femeie – va fi un an prost, daca e barbat – va fi un an norocos.
- nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou, nici macar gunoiul!
- e bine ca ceva sau cineva sa va intre in casa in prima zi din anul nou, nu sa iasa!
- faceti ceva – cat de mic – care are legatura directa cu munca dv. in prima zi a noului an pentru a va merge bine la serviciu tot anul.
- nu spalati nimic in prima zi a noului an.
- prima zi din noul an trebuie sa va gaseasca in curatenie deplina, deci e bine ca inaintea anului nou sa faceti curatenie si in cele mai ascunse unghere.
- imbracati ceva nou pe 1 Ianuarie.
- nu spargeti nimic in prima zi a noului an.
- nu plangeti in prima zi a noului an.
- faceti mult zgomot la miezul noptii pentru a alunga spiritele rele (clopotei, petarde etc)
- nu imprumutati bani si nu faceti datorii pe 1 ianuarie.
- e semn rau sa spargi ceva in noaptea de Anul Nou.
- e semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou.
- aduce noroc sa mananci carne de porc sau linte de Anul Nou.
- Anul Nou va fi luminos si bun daca se lasa o lampa sau o lumanare aprinsa pana la ziua.
- in dimineata de 1 ianuarie se pun bani de argint in apa cu care se spala membrii familiei.
- e bine sa va imbracati in rosu in noaptea de Revelion.
- nu injurati si nu folositi cuvinte urate in ajun de An Nou.
- lasati usa, geamul, dulapurile deschise in noaptea de Anul Nou.
- ceea ce faci in ajun de An Nou vei face tot anul urmator.
- daca faci baie in ziua de Crăciun, vei ramane curat tot anul.
- daca mananci mere in ajun de Crăciun, vei fi sanatos tot anul.
- aduce noroc daca se ofera ca daruri: pahare de cristal, manusi, tablou inramat, lampa (veioza), blana, parfumuri cu mirosuri dulci, sal, carte, bijuterii de aur si argint.
- aduce ghinion daca oferi in dar: cutit, valiza, creioane, pila de unghii, curea, fular, umbrela, oglinda, ac de cravata, ace de par, perle negre, farfurii, papuci, parfumuri cu mirosuri violente.
- se spune ca atunci cand omul stranuta, ii intra sau ii iese prin nari un duh. De aceea, pentru a nu se intampla ceva rau celui care stranuta, ii se ureaza” Sa-ti fie de bine” sau “Sanatate”.
- cand stranuti de mai multe ori la rand este semn ca vei face chef.
- ai noroc daca: versi vin pe masa, rastorni cutia de chibrituri, atingi cocoasa unui cocosat, daca iti tiuie urechea stanga, daca dai pomana unui sarac, daca distrugi un pahar alb.
- paine care se pune rasturnata pe masa, atrage saracia.
- daca cineva bea ceai si il varsa din intamplare pe el, este semn bun.
- cand te mananca palma dreapta e semn ca vei da bani altei persoane, iar daca te mananca palma stanga, vei primi bani
- daca porti o camasa pe dos este semn ca ti se intoarce norocul spre rau.
- Alb – liniste, inocenta, impacare, virtute – carectaristica persoanelor suave, puritane, expansive
- Albastru – liniste, satisfactie, iubire, afectiune, tandrete – caracteristica persoanelor pasive, senzitive, perceptive
- Galben – originalitate, veselie, spontaneitate – carcteristica persoanelor active, investigative, proiective
- Gri – tristete, plictiseala, melancolie – carecteristica persoanelor deprimate, inchise, izolate
- Negru – tristete, singuratate, despartire, sobrietate – carecteristica persoanelor deprimate, fara incredere in ele, fara personalitate, fara imaginatie despartire, moarte
- Portocaliu – dorinta, erotism, dominatie – carectaristica persoanelor active, sociabile, competitive
- Rosu – voita, actiune, insufletire, dominanta, erotism – carectaristica persoanelor active, autonome, dominatoare, erotice
- Verde – renastere, siguranta, indrazneala, abstinenta, concentrare, autoevaluare – caracteristica persoanelor pasive, retinute, posesive, autonome.
Trei păstori - versuri colinde
Trei păstori (versuri)
Trei păstori se întâlniră
Şi aşa se sfătuiră
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Haideţi fraţilor, să mergem
Floricele să culegem
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Să le culegem cu viţă
Să-mpletim o cununiţă
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Şi să facem o cunună
S-o împletim cu voie bună
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Să o ducem lui Hristos
Să ne fie de folos
Raza soarelui
Floarea Soareluï
Trei păstori se întâlniră
Şi aşa se sfătuiră
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Haideţi fraţilor, să mergem
Floricele să culegem
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Să le culegem cu viţă
Să-mpletim o cununiţă
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Şi să facem o cunună
S-o împletim cu voie bună
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Să o ducem lui Hristos
Să ne fie de folos
Raza soarelui
Floarea Soareluï
O, brad frumos - versuri
O, brad frumos (versuri)
O, brad frumos, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde,
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde.
O, brad frumos, al lui Hristos,
Verdeaţa ta îmi place,
Oricând o văd sunt bucuros,
Şi vesel ea mă face.
O, brad frumos, o, brad frumos,
Cu frunza neschimbată,
Mă mângâi şi mă faci duios,
Şi mă-ntăreşti îndată.
O, brad frumos, al lui Hristos,
Verdeaţa ta îmi place,
Oricând o văd sunt bucuros,
Şi vesel ea mă face.
O ce veste minunata (Versiune corecta)
O ce veste minunata (versuri varianta 2)
1.O ce veste minunată
De la Viflaim se-arată
Cerul stralucea
Îngerii veneau
Pe-o rază curată.
2.Căci la Viflaim Maria
Săvârşind călătoria
Într-un mic lăcaş
Lânga-acel oraş
S-a născut Mesia
3.Păstorii cum auziră
Spre locaşul sfânt porniră
Unde au aflat
Prunc prea luminat
Şi îl prea mariră
4.E Iisus păstroul mare
Turma ca El nimeni n-are
Noi îl lăudăm
Şi ne închinăm
Cu credinţă tare.
5.Bucuraţi-vă cu toţii
Că s-a stins puterea Morţii
Astăzi s-a născut
Cel făr' de-nceput
Cum au spus prorocii.
6.În coliba păstorească
Vrut-a Domnul să se nască
Fïul său cel sfânt
Nouă pe pământ
Să ne mântuiască.
1.O ce veste minunată
De la Viflaim se-arată
Cerul stralucea
Îngerii veneau
Pe-o rază curată.
2.Căci la Viflaim Maria
Săvârşind călătoria
Într-un mic lăcaş
Lânga-acel oraş
S-a născut Mesia
3.Păstorii cum auziră
Spre locaşul sfânt porniră
Unde au aflat
Prunc prea luminat
Şi îl prea mariră
4.E Iisus păstroul mare
Turma ca El nimeni n-are
Noi îl lăudăm
Şi ne închinăm
Cu credinţă tare.
5.Bucuraţi-vă cu toţii
Că s-a stins puterea Morţii
Astăzi s-a născut
Cel făr' de-nceput
Cum au spus prorocii.
6.În coliba păstorească
Vrut-a Domnul să se nască
Fïul său cel sfânt
Nouă pe pământ
Să ne mântuiască.
O ce veste minunata
O ce veste minunata (versuri)
O, ce veste minunată!
În Viflaim ni s-arată,
Că a născut Prunc,
Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.
Mergând Iosif cu Maria,
În Viflaim a se scrie,
Într-un mic sălaş, lângă oraş,
A născut pe Hristos.
Pe Fiul, pe cel din vecie,
Ce l-a trimis Tatăl mie,
Ea să-l nască,
El să crească,
Să ne mântuiască.
Păstorii văzând o zare,
Din cer o lumină mare,
Ei fluierau, îngerii cântau,
Cu toţi se bucurau.
O, ce veste minunată!
În Viflaim ni s-arată,
Că a născut Prunc,
Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.
Mergând Iosif cu Maria,
În Viflaim a se scrie,
Într-un mic sălaş, lângă oraş,
A născut pe Hristos.
Pe Fiul, pe cel din vecie,
Ce l-a trimis Tatăl mie,
Ea să-l nască,
El să crească,
Să ne mântuiască.
Păstorii văzând o zare,
Din cer o lumină mare,
Ei fluierau, îngerii cântau,
Cu toţi se bucurau.
Mos Craciun
Mos Craciun (versuri)Moş Crăciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi.
Moş Crăciun, Moş Crăciun.
Din bătrâni se povesteşte,
Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit.
Moş Crăciun, Moş Crăciun.
Moş Crăciun cu plete dalbe,
Încotro vrei să apuci?
Ţi-aş cânta florile dalbe,
De la noi să nu te duci.
Moş Crăciun, Moş Crăciun.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
