Obiceiurile culinare

Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipeaza Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun.

Colindele de Crăciun

Colindele de Crăciun

Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului,
binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate,

Scrisoare către Moş Crăciun şi Ajunul Crăciunului

Scrisoare către Moş Crăciun şi Ajunul Crăciunului

Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moş Crăciun este o tradiţie de Crăciun. Scrisorile de obicei conţin o listă de jucării pe care le doresc copii şi confirmarea faptului că au fost buni. Unii sociologi au constatat că fetele de obicei, scriu mai politicos şi mai mult decât băieţii, chiar dacă cererile lor nu sunt mai mari decât ale celorlaţi şi au tendinţa de a folosi expresii mai complexe. Fetele cer cel mai adesea şi cadouri pentru alte persoane. Satul lui Moş Crăciun din Finlanda a fost înfiinţat în 1985

Moş Crăciun

Moş Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care şi-a făcut apariţia în secolul I. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Santa Claus este anglicizarea lui Sinterklaas care înseamnă Sfântul Nicolae în limba olandeză. Se pare că termenul Santa Claus a apărut în SUA prin contactul imigranţilor olandezi cu alte populaţii americane.

Olandezii cultivaţi sunt conştienţi că Sinterklaas e sărbătoarea neaoşă, iar Crăciunul este sărbătoare de import. Protestanţii conservatori din Olanda

Bradul în tradiţia românească

Bradul în tradiţia românească
În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi. Obiceiul există din vremea dacilor şi semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiţia unor comunităţi locale din regiunile Banat şi Oltenia. Bradul astfel împodobit se numeşte Pomul vieţii, care se regăseşte drept motiv natural în arta populară.
Odată cu evoluţia etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înţelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".