Colindul - Obiceiul traditional de Craciun

Practicile tradiţionale ale sărbătorilor de iarna moştenite din cele mai vechi timpuri se desfasoara si in prezent in forme deosebit de variate, implicând participarea întregii colectivitati, inclusiv a copiilor. Crăciunul concentrează o seama de ritualuri si obiceiuri intre care se remarca, in toata frumuseţea si prospeţimea sa, colindatul copiilor.

Urarea de Moş Ajun (23-24 decembrie) se practica in întreaga tara, cu denumiri variate. Astfel, in unele parţi din Muntenia, Oltenia, Transilvania si Dobrogea se întâlnesc ajunul, moş-ajunul, buna dimineaţa la moş-ajun, colindisul, neatalasul, colinda sau la colindeti/colindete. in sudul Banatului, nordul Olteniei si unele parţi din Transilvania si din Crişana, obiceiul este cunoscut sub numele de pitarai sau piterei - denumire ce o poarta si copiii colindători. in Bihor, întâlnim si denumirea de a cucuta.

Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea, urează belşug in miei, vitei, purcei, pui si cer, in versuri pline de haz, daruri cuvenite: alune pere, mere, colaci. in Oltenia si Tansilvania, copiii, numiţi pitarai, atingeau cu bete sau cu nuiele stâlpii porţilor, uşorii uşilor de la grajduri si hambare, grinda casei si scormoneau in cărbuni pentru a aduce noroc si belşug: ”Buna-i ziua lui Ajun/ Ca-i mai bun’a lui Crăciun/ intr-un ceas bun!/ Porci graşi unsuroşi/ Sa-i mănânce oamenii sanatosi./ Boi tragatori,/ Stupi roditori,/ Cai incurcatori, / Oile lânoase,/ Vacile lăptoase,/Pui de găina,/ Pui de rata, / Pui de toate animalele,/ Bani si sănătate.”

Obiceiul se desfasoara in “cete” de copii, băieţi - mai rar fete - sau in grupuri mixte. Numărul participanţilor dintr-o ceata este de doi, patru, cinci copii-la categoria celor mici (de la 3-4 ani pana la 6-7 ani) si de 4, 6, 7, 12 copii la categoria şcolarilor (de la 6-7 ani pana la 14-15 ani).

In acelaşi sat pot exista unul sau mai multe grupuri de vârste diferite. Manifestarea se desfasoara de doua ori-in noaptea de 23 spre 24 decembrie si in zorii zilei de 24 decembrie. Copii se aduna, de obicei, la o casa unde repeta colindele, si odată cu venirea serii isi încep colindatul. Colindătorii poarta trăistuţe atârnate de gat in care pun darurile ce le primesc, iar in mina ţin un bat numit, in unele zone, colinda sau pitar. Colinda este făcuta, de obicei, din lemn de alun frumos incrustat. Ea este purtata de citiva băieţi mai mari din ceata, numiţi uneori vătafi, si este folosita, in unele zone ale tarii, pentru scormonirea in cenuşa sau in focul din vatra. Acţiunea are, in mentalitatea populara, semnificaţia de a aduce noroc si belşug in casa gospodarului.

Urările copiilor sunt de cele mai multe ori scurte, după care, in versuri pline de umor, solicita gazdei darurile. Conţinutul urării poate sa fie acelaşi la fiecare casa colindata. Copii sunt rasplatiti întotdeauna cu daruri. Cel mai răspândit este colacul de pâine, pregătit anume pentru acest prilej. Colacii făcuţi din faina de grâu, împletiţi in forma de opt, se numesc colindeţe sau colindeti. Alteori se mai numesc bolindeţe, bolindeti sau bobideti. in afara de colaci darurile pot fi compuse din fructe, bomboane.

Craciun fericit si La multi ani!